Proprietățile terapeutice ale mirodeniilor

Le vedem zilnic pe rafturile magazinelor sau chiar le utilizăm frecvent în bucătărie. Unele dintre ele ni se par banale. Puțini știu însă că, în trecut, cu mult timp înainte de apariția civilizaţiilor greacă şi romană, mirodeniile erau cele mai valoroase mărfuri. Pentru obţinerea lor mulţi îşi riscau viaţa. În acele vremuri, aurul era schimbat pe scorțișoară și piper (considerat aurul negru) iar un pahar de ghimbir avea prețul unei oi.

Dacă vechii egipteni foloseau condimentele pentru a îmbălsăma trupurile celor decedați, (faraonii și alți nobili având chiar în morminte mirodenii, alături de alte comori), romanii foloseau mirodeniile pentru a-și parfuma casele sau pentru pregătirea de uleiuri folosite la îmbăiat sau pentru lămpi.

Primii care au făcut comerț cu mirodenii au fost arabii, ei deținând  foarte mult timp această poziție privilegiată. Preluau încărcături mari de șofran, scorțișoară și tămâie de la chinezi, indonezieni sau indieni și le transportau spre Europa în caravane de cămile, care străbăteau regiuni de deșert foarte periculoase. Atât drumul cât și sursa acestor bogății era ținută secret.

Astăzi, cele mai scumpe condimente sunt șofranul, păstaia de vanilie și cardamomul.

Cu un gust unic, imposibil de reprodus în laborator, șofranul – supranumit „aurul roșu” – deține locul fruntaș în topul celor mai scumpe alimente și condimente din lume. El poate ajunge până la 20.000 de lire pe kilogram, mai mult decât caviarul (20.000 euro/kg sau decât trufele – doar 6.000 de euro/ kg).

Șofranul este scump pentru că este foarte greu de obținut. Firișoarele atât de prețioase din care se extrage sunt defapt staminele de Crocus Sativus – care înflorește o singură dată pe an. Fiecare floare produce 2-3 stamine, care trebuie culese cu mâna. Pentru un kilogram de șofran este nevoie de până la 250.000 de flori. Cea mai mare producție de șofran o au, la ora actuală, Iranul și Spania.

De-a lungul timpului, oamenii au descoperit că mirodeniile pot avea proprietăți curative.

Spre exemplu, nucşoara era considerată în anii 1600 un leac miraculos contra ciumei. Este folosită și astăzi ca remediu naturist. Reduce durerile de articulaţii şi pe cele musculare, îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi tratează insomnia. Nucşoara conţine și numeroase vitamine şi minerale care întăresc sistemul imunitar, ajută digestia şi menţin creierul în cea mai bună formă (datorită miricistinei, o substanţă care protejează celulele neuronale şi împiedică deteriorarea acestora odată cu înaintarea în vârstă).

Cuişoarele atenuează durerile de dinţi, combat durerile de stomac şi previn balonarea. Pe lângă faptul că ajută la sitmularea imunităţii, acestea sunt un real aliat împotriva durerilor articulare şi reumatice şi ajută la împrospătarea respiraţiei.

Anasonul stimulează pofta de mâncare, ameliorează durerile menstruale  şi reumatismul. Fructele de anason conţin, pe lângă uleiuri volatile și lipide, amidon, minerale, complexul de vitamina B, A, calciu și fosfor.

Cardamomul previne infecţiile gingivale, dizolvă pietrele la rinichi şi ameliorează arsurile de la stomac.

Turmericul reduce inflamaţiile din organism şi previne astfel dezvoltarea cancerului. În India, pasta de turmeric încă mai este folosită pentru a grăbi vindecarea rănilor, tăieturilor şi cicatricilor.

Şofranul  tratează depresia şi insomnia, previne aciditatea gastrică şi combate infecţiile urinare.

Feniculul întăreşte sistemul imunitar, previne bolile cardiovasculare şi ameliorează tulburările digestive.

Macul  scade nivelul de colesterol, elimină stresul şi tratează durerile de cap. Seminţele de mac sunt bogate în hidraţi de carbon, lecitina, acid oxalic, alcalozi, acizi graşi, mangan, magneziu, zinc, cupru şi calciu, compuşi care ajută la creşterea nivelului de energie şi care previn  numeroase boli, printre care şi cancerul, în special cel de colon.

Celebrul botanist Culpepper recomanda ghimbir pacienţilor „cu probleme în sfera intimă”, iar vanilia este un medicament natural tocmai bun de folosit împotriva impotenţei. Aroma de vanilie ar exacerba simţurile, motiv pentru care se spune că vanilia nu este permisă în bucătăria mănăstirilor (pentru a nu induce un comportament desfrânat).

Alte condimente candidate la statutul de plante afrodiziace sunt coriandrul, chimenul dulce, chilli, scorţişoara şi chiar boabele de muştar.

 

Sursa foto: pixabay.com